Sfânta Împărtășanie - hrana noastră ce ne duce spre Împărăția Cerurilor

Sfânta Împărtăşanie este Taina prin care creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului, care păstrează numai pentru ochii noştri trupeşti chipul de pâine şi de vin. Despre importanţa Sfintei Împărtăşanii, mai ales acum, în apropierea sărbătorilor pascale, am discutat cu pr. Jean Ion, slujitor la Biserica „Sf. Vasile cel Mare” din Constanţa.

-Părinte, când a fost aşezată această Sf. Taină?

-Sf. Taină a împărtăşaniei a fost aşezată de Mântuitorul la Cina cea de Taină. Când a luat pâinea, S-a rugat şi a binecuvântat-o zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”. Apoi a luat paharul, a mulţumit, l-a binecuvântat zicând: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor„ (Matei 26, 26-28). Apoi a adăugat: „Aceasta s-o faceţi întru Pomenirea Mea”. (Luca 22, 19).

-Cum ajung pâinea şi vinul Trupul şi Sângele Mântuitorului?

-Prin puterea Duhului Sfânt invocată asupra lor de episcop sau preot în cadrul Sfintei Liturghii (epicleza). „Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste darurile acestea, ce sunt puse înainte, şi fă, adică, pâinea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tău; iar ce este în paharul acesta, cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt! Amin. Amin. Amin.” Pâinea şi vinul se prefac atunci în însuşi Trupul şi Sângele Domnului. în timpul acesta la strană se cântă ”Pre Tine Te laudăm”.



-Care sunt roadele împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului?

-Cel ce se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului se uneşte tainic cu Domnul şi prin aceasta îşi umple sufletul cu har şi cu toate bunurile duhovniceşti pe care le aduce o asemenea unire: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56). îşi sporeşte viaţa duhovnicească: „Cel ce mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac” (Ioan 6, 58). Sf. Ignatie Purtătorul de Dumnezeu susţine că Sf. împărtăşanie «este leacul nemuririi». Acelaşi lucru îl învaţă şi Liturghiile Sf. Vasile şi a Sf. Ioan Gură de Aur. Acestea din urmă au cuvintele: «Mă împărtăşesc eu (se împărtăşeşte) robul lui Dumnezeu… spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci». Sf. împărtăşanie păstrează şi strânsa legătură cu întregul Trup al Bisericii, în care Domnul Se află fără întrerupere.

-Cum ne pregătim pentru Sfânta Împărtăşanie?

-Pregătirea noastră pentru Sfânta Împărtăşanie este îndoită, trupească şi sufletească. Ea constă din: a) spovedanie curate (mărturisirea păcatelor) la duhovnic, fără de care nimeni nu se poate împărtăşi. Numai copiii până la vârsta de şapte ani sunt scutiţi de spovedanie;

b) post - înfrânarea de la orice poftă (împreunarea trupeasca) cel puţin cu câteva zile înainte şi abţinerea de la mâncare şi băutură în ziua împărtăşirii; numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfânta împărtăşanie pe mâncate.

c) împăcarea cu toţi. Să nu fii certat cu nimeni şi să nu ai nimic împotriva cuiva; să ierte tuturor celor ce i-au greşit cu ceva, aducându-şi aminte de cuvintele Mântuitorului, Care zice: De veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru Cel din ceruri vă va ierta vouă greşelile voastre.

d) citirea pravilei (adică a rugăciunilor după rânduiala din Ceaslov) şi a altor rugăciuni făcute cu frică de Dumnezeu, cu luare aminte şi cu umilinţă.

-Când şi de câte ori pe an se cuvine să se împărtăşească credinciosul?

-După Pravila bisericească creștinul trebuie să se împărtăşească cât mai des, din 40 în 40 de zile, iar de nu, negreşit în cele patru posturi de peste an, să se pregătească pentru Sfânta împărtăşanie. „Cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea nesocotind trupul Domnului”. (I Cor. 11, 28-29).

-Când şi cum se împărtăşesc credincioşii?

-Credincioşii se împărtăşesc la finalul Sfintei Liturghii, anume atunci când preotul face chemarea: «Cu frică lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să va apropiaţi». După împărtăşire, fiecare îşi şterge buzele cu ştergarul din mâna preotului, apoi primeşte anaforă. Cel ce a primit Sfânta împărtăşanie se cuvine să nu mai sărute icoane sau mâna cuiva, să nu scuipe pe jos şi să aibă grijă mai cu seamă ca niciun cuvânt de ocară, de blestem, de clevetire sau orice vorbire deşartă să nu spurce gura sa, pentru cinstirea dumnezeiescului Trup şi Sânge pe care l-a primit în ea.

-Cum se face împărtăşirea bolnavilor?

-Bolnavii pot fi împărtăşiţi de preot afară din biserică, adică la casele lor, sau la spital, cu părticele din Sfântul Trup, sfinţit anume pentru acest scop în Joia Patimilor şi păstrat în Altar, în chivotul de pe Sfânta Masă. În aceste cazuri, împărtăşirea se face după o rânduială deosebită, înscrisă în Molitfelnic (Rânduială ce se face când se va întâmpla a se da foarte grabnic celui bolnav împărtăşirea). Nu se poate da, însă, Sfânta Împărtăşanie bolnavilor căzuţi în stare de inconştienţă, nesimțire sau celor ieşiti din minţi, nebuni.